Dictionar

pompos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pompeux, lat. pomposus)

1. luxos, fastuos, magnific.
2. (despre stil) bombastic, prețios, emfatic.
 

pomposo

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. pomposo)

1. (muz.; ca indicație de execuție) cu solemnitate; fastuos, măreț.
 

boniment

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boniment)

1. anunț oral făcut la intrarea într-un loc de spectacol pentru a trezi interesul public.
2. argumentație ingenioasă a unui vânzător ambulant pentru a convinge și atrage noi clienți.
3. (prin ext.) anunț pompos de șarlatan; reclamă sforăitoare.
 

declamator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déclamatoire, lat. declamatorius)

1. care declamă, care este pompos, emfatic și lipsit de substanță; declamativ.
2. (despre cuvinte, intonație, stil) care seamănă cu declamarea; (înv.) declamatoric, (înv.) declămăcios.
3. (despre cuvinte, intonație, stil) bombastic.
4. (antonime) sobru, simplu.
 

eufuistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. euphuistic)

1. (despre stil) prețios, bombastic, pompos.
 

gongoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gongorique)

1. legat de stilul poetului spaniol Luis de Gongora (1561-1627).
2. (despre scriitori) care are un stil afectat, artificial; pedant, prețios, pompos.
3. care aparține gongorismului, privitor la gongorism, specific gongorismului.
 

pompierism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pompiérisme)

1. manieră a artiștilor și literaților denumiți „pompieri”; stil afectat, pompos.
 

pompieristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. pompieristico)

1. care ține de pompieri.
2. (despre stil) pompos.