Dictionar

Rezultate principale (Pontif.):

Pontif

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pontife)

1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astăzi) prelat, episcop.

2. suveran ~ = papă.

3. (fig.; şi ir.) persoană considerată, sau având pretenţia a fi o autoritate indiscutabilă.


Rezultate secundare (Pontif.):

Pontifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pontifier)

1. (bis.) a oficia în calitate de pontif.

2. (fam.) a-şi da aere; a acţiona cu emfază.


Pontifical, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pontifical, lat. pontificalis)

1. adj. de pontif; papal.

2. s. n. ritual al hirotonisirii episcopilor.

3. cronică papală.


Pontificat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pontificat, lat. pontificatus)

1. demnitate de pontif, de papă; papalitate.


Pontifice

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. pontifex, it. pontifice)

1. pontif.

2. (înv.) pontefice


Curie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. curia)

1. unitate religioasă, militară şi politică la romani, subdiviziune a triburilor primitive.

2. loc unde se aduna această unitate.

3. edificiu destinat şedinţelor corpurilor constituite ale municipiilor romane.

4. senatul municipiilor.

5. administraţia pontificală a bisericii catolice.


Hierofant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hiérophante)

1. (ant.) preot care prezida misterele din Eleusis; gerofant (I).

2. (fig.) preot, pontif.


Paliu 1

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat., fr. pallium)

1. mantie la vechii greci, dintr-o fâșie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului.

2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale.

3. răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta.

4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta).


Pontif

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pontife)

1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astăzi) prelat, episcop.

2. suveran ~ = papă.

3. (fig.; şi ir.) persoană considerată, sau având pretenţia a fi o autoritate indiscutabilă.


Pontifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pontifier)

1. (bis.) a oficia în calitate de pontif.

2. (fam.) a-şi da aere; a acţiona cu emfază.


Pontifical, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pontifical, lat. pontificalis)

1. adj. de pontif; papal.

2. s. n. ritual al hirotonisirii episcopilor.

3. cronică papală.