Dictionar

populariza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. populariser)

1. a face popular, cunoscut, a răspândi (o idee, o operă).
 

popularizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (populariza + -ant)

1. care popularizează; popularizator.
 

popularizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (populariza + -tor)

1. (cel) care popularizează; popularizant.
 

diatribă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diatribe, lat. diatriba)

1. (ant.) gen literar promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte.
2. disertație critică. (p. ext.) scriere, cuvântare vehementă; pamflet.
 

popularizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (populariza + -ant)

1. care popularizează; popularizator.
 

popularizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (populariza + -tor)

1. (cel) care popularizează; popularizant.
 

propaga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. propager, lat. propagare)

1. tr., refl. a (se) răspândi, a (se) transmite, a (se) populariza.
2. refl. (despre unde electromagnetice, căldură etc.) a se transmite în spațiu și în timp, a se împrăștia.
 

vulgariza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. vulgariser)

1. tr. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza.
2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza.
3. refl. a deveni vulgar (2).