Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allochtone)
1. (despre roci) care a suferit deplasări faţă de locul iniţial de formare.
2. (despre specii, populaţii) originar din alte regiuni geografice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allopatrique)
1. (despre specii, populaţii) cu areal distinct.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autochtone, gr. autokhthon)
1. adj. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. neutralisme)
1. doctrină implicând refuzul de a lua poziţie faţă de un eveniment internaţional, de a adera la o alianţă militară.
2. tip de relaţii biotice între indivizii a două specii (populaţii), care nu utilizează aceeaşi sursă de hrană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sédentaire, lat. sedentarius)
1. (despre oameni) care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se exercită șezând; lipsit de mișcare.
2. parte ~ă = parte a unităților militare care nu participă la război, având atribuții administrative.
3. (despre populații) stabil; nemigrator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. stabilis, it. stabile)
1. trainic, bine aşezat, solid.
2. (despre substanţe) care nu se descompune de la sine.
3. statornic.
5. (despre populaţii) care locuieşte permanent în acelaşi loc.