Dictionar

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
 

europid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (germ. europid, Europide)

1. (om) care aparține populațiilor originare din Europa; europoid.
 

ladin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ladin, it. ladino, lat. ladinus)

1. (locuitor) care aparține populațiilor retoromane din Elveția și nordul Italiei.
2. (s. f.) limbă romanică vorbită de ladini.
 

panelenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. panhellénisme)

1. doctrină politică care preconiza unirea tuturor populațiilor elenice într-un singur stat.
 

pangermanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pangermanisme)

1. doctrină politică care preconiza unirea populațiilor de origine germană într-un singur stat.
 

demecologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. démécologie)

1. disciplină care se ocupă cu studiul ecologic al structurii și dinamicii populațiilor.