Dictionar

 

măsură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. mensura.

1. I. valoare a unei mărimi, determinată prin raportare la o unitate dată; măsurare, determinare.
2. (loc. adj. și adv.) după (sau pe) ~ = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) potrivit cu dimensiunile corpului; după dimensiuni potrivite.
3. de (sau pe) o ~ = deopotrivă, la fel, egal.
4. (loc. adv.) în mare (sau în largă) ~ = în mare parte, în mare cantitate, mult.
5. în mică ~ = într-o proporție neînsemnată.
6. în egală ~ = la fel, în mod egal.
7. (loc. prep.) după (sau pe, în) ~a = în raport cu, proporțional cu.
8. (loc. conj.) pe ~ ce = cu cât.
9. în ~a în care = numai atât cât.
10. (loc. vb.) a lua (cuiva) ~ = a măsura diferite dimensiuni (ale cuiva) în vederea confecționării unor haine, ghete etc.
11. unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor, cantităților, volumelor etc.; vas, aparat etc. care reprezintă această unitate convențională.
12. instrument (sau aparat) de ~ = instrument (sau aparat) cu care se măsoară.
13. (loc. adv.) cu aceeași ~ = în același fel.
14. conținutul unui astfel de instrument.
15. cantitate determinată, întindere limitată.
16. (muz.) unitate ritmică divizată în timpi egali ca durată, plasată între două bare și notată cu o fracție la începutul lucrării sau fragmentului vizat.
17. (muz.) bară de ~ = fiecare dintre liniuțele care taie vertical portativul, divizând durata piesei muzicale în unități metrice egale.
18. (expr.) a bate ~a = a executa cu mâna sau cu piciorul mișcări egale și regulate, care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele de ~.
19. unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi și scurte, care determină ritmul unui vers.
20. (filozofie) categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate, cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui.
21. II. (fig.) (mai ales la plural) dispoziție, procedeu, mijloc utilizat pentru realizarea unui anumit scop; hotărâre, prevedere.
22. ~ de siguranță = mijloc de prevenție specială, prevăzut de legea penală și folosit față de infractorii care prezintă pericol.
23. (expr.) a lua ~i = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop.
24. capacitate; valoare, putere, grad.
25. (expr.) a fi în ~ (să) = a fi în stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza (ceva).
26. a-și da ~a = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete, a arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi este capabil facă, realizeze ceva.
27. limită, punct extrem până la care se poate concepe, admite sau până la care este posibil ceva; moderație, cumpătare, înfrânare.
28. (loc. adv.) fără (de) ~ = din cale-afară, nemăsurat, exagerat, excesiv.
29. peste ~ = mai mult decât trebuie, exagerat, excesiv.
30. cu ~ = în limite acceptabile, moderat, chibzuit.
31. (expr.) în ~a posibilului = atât cât va fi posibil.