Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. portrait)
1. desen, pictură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane.
2. ~-robot = portret care întrunește trăsăturile unui criminal căutat, după semnalmentele furnizate de mai mulți informatori.
3. înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj într-o operă literară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autoportrait)
1. reprezentare a propriei persoane în pictură, sculptură, desen sau literatură.
2. portret al unui artist făcut de el însuși.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + portret)
1. portret de dimensiuni foarte reduse.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. portraitiste)
1. pictor, desenator specializat în arta portretului; (înv) portretar.
2. (literatură) autor de portrete.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (portret + -istic/ă/)
1. adj. referitor la portretistică.
2. s. f. ramură a picturii şi sculpturii cuprinzând genul portretului.
3. arta literară a portretului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (portret + -iza)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autoportrait)
1. reprezentare a propriei persoane în pictură, sculptură, desen sau literatură.
2. portret al unui artist făcut de el însuși.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. crayonner)
1. a desena, a schiţa cu creionul.
2. (fig.) a contura, a schiţa portretul, caracterul unui personaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. édicule, lat. aediculum)
1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat.
2. nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare.
3. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri.
4. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effigie, lat. effigies)
1. chipul unui suveran, al unui om de stat, de ştiinţă etc., reprezentat pe o monedă, medalie, marcă poştală.
2. imagine a unei persoane; portret care redă doar asemănarea fizică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élisabéthain)
1. din timpul reginei Elisabeta I a Angliei, specific acelei epoci.
2. stil ~ = stil al Renașterii engleze dezvoltat prin adăugarea unor elemente eterogene pe fondul tradiției gotice anterioare (construcții de o simetrie strictă, excesiv ornamentate, portretul și arta miniaturii, mobilier cu forme masive); literatura dramatică e reprezentată de teatrul lui Marlowe și Shakespeare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photo-robot)
1. portret reconstituit după mărturii în vederea cercetărilor făcute de poliţie.