Rezultate principale (Porţelan,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Porzellan, cf. fr. porcelaine, it. porcellana)
1. produs ceramic, vitrifiant şi translucid, alb, prin arderea unei paste de caolin, cuarţ şi feldspat.
2. ceramică albă, foarte fină și folosită pentru a face vaze, farfurii și diverse ustensile.
3. obiect, vas fabricat din porţelan.
Rezultate secundare (Porţelan,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + porţelan)
1. porţelan folosit la confecţionarea de izolatoare pentru liniile electrice şi de telecomunicaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. semiporcelain)
1. produs ceramic, între gresia ceramică fină şi porţelan, folosit la fabricarea pieselor pentru instalaţii sanitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ultra- + porţelan)
1. porţelan conţinând oxizi de bariu şi de aluminiu şi argilă, cu calităţi superioare de izolator pentru curenţi de înaltă frecvenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aluminite)
1. porţelan foarte refractar, pe bază de alumină, din care se fabrică farfurii şi caserole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbotine)
1. pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele şi toartele pe obiectele de ceramică.
2. decoraţie cu o asemenea pastă pe porţelan sau pe faianţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bidet)
1. vas, chiuvetă, din porţelan sau metal, pentru toaleta intimă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biscuit)
1. produs alimentar obţinut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă şi zahăr.
2. faianţă fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; statuetă, mic grup de faianţă fină ori porţelan fără glazură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kaolin)
1. rocă argiloasă albă, foarte fină, din care se fabrică porţelanul şi faianţa.
2. pudră absorbantă, folosită ca emolient.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capsule, lat. capsula)
1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminţe.
2. (anat.) înveliş conjunctiv al unui organ, al unei articulaţii.
3. ~e suprarenale = glande suprarenale; ~e articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulaţie.
4. înveliş mucos exterior al unor specii de bacterii şi de alge microscopice.
5. caşetă.
6. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porţelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanţe.
7. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motoraşe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul.
8. capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc.
9. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puţin diferite de cea atmosferică.