Dictionar

Rezultate secundare (Porţi):

Portic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. portique, lat. porticus)

1. galerie deschisă, susţinută de o colonadă, de-a lungul unei clădiri, în jurul unei grădini sau pieţe.

2. instalaţie de gimnastică cu o serie de aparate (pârghii, prăjini etc.) pentru diferite exerciţii.


Porţie/porţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. portion, lat. portio, germ. Portion)

1. cantitate determinată, dintr-un aliment, material etc.

2. parte dintr-un tot; fracţiune, fragment, tronson.


Portieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. portière)

1. uşă cu geam (la un automobil, la o trăsură închisă, la un vagon de tren).

2. draperie deasupra unei uşi.


Porţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. portionner)

1. a tăia (carne, mezeluri etc.) în porţii (pentru vânzare).


Porționare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (porționa)

1. acțiunea de a porționa, de a împărți în porții, în special pentru alimente.


Porţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine:

1. v. porţie.


Abrupt, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.

2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.

3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.

4. II. formă de relief abruptă.

5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.


Adefagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adéphagie)

1. (med.) foame excesivă, disproporționată, pe care persoana afectată nu o poate controla; bulimie.


Admisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admission, lat. admissio)

1. intrare a agentului motor în cilindrul unei maşini sau în maşina care îl utilizează.

2. porţiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.


Aeromodelism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéromodélisme)

1. tehnica construirii de aeromodele.

2. activitate sportivă pentru construcţia şi lansarea aeromodelelor.


Afotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphotique)

1. (oceanografie) care este lipsit de lumină; mezopelagic.

2. zona = porțiune a unui ocean (sau lac) neexpusă luminii soarelui din cauza adâncimii apei și unde se întâlnește doar lumina produsă de bioluminiscență.

3. (antonim) eufotic.


Aliniament

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alignement)

1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.

2. porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie cuprinsă între două curbe consecutive.