Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glissière)
1. piesă metalică sau de lemn în formă de patină, de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă.
2. ~ de siguranță = parapet metalic din tablă ondulată, amplasat la limita acostamentelor, pe porțiunile de drum în rambleu, pe sectoarele din drum cu curbe strânse etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lot)
1. fiecare dintre porţiunile în care a fost împărţit un teren, o pădure; parcelă.
2. grup, serie (de persoane).
3. grup de obiecte, de mărfuri asemănătoare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. s.f.
Origine: (fr. topique; germ. topisch, II. Topik)
1. I. referitor la topică; referitor la un loc sau areal; local.
2. (despre nume) care denumește locuri, localități.
3. care se aplică local, extern, pe porțiunile inflamate.
4. se referă la un medicament care acționează asupra unui punct determinat al corpului.
5. (antic.) (despre o zeitate) care domnește peste un loc și îl protejează.
6. (înv.) care este raportat direct la subiect, la problemă; care este semnificativ.
7. II. medicament care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică.
8. (lingvistică) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”.
9. III. (în retorica antică) studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme.
10. ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază; parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tubérosité)
1. protuberanţă a unui os prin care se face legătura cu muşchii sau cu ligamentele.
2. fiecare dintre porţiunile umflate ale celor două extremităţi ale stomacului.