Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. posséder)
1. a avea în proprietate; a deţine, a stăpâni.
2. a şti, a cunoaşte bine (o limbă, o disciplină).
3. (despre idei, sentimente etc.) a urmări necontenit; a domina, a subjuga.
4. a avea raporturi sexuale cu o femeie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. coposséder)
1. a poseda în comun un lucru (împreună cu unul sau mai mulți coposesori).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. déposséder)
1. a lua cuiva posesiunea unui lucru; a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept.
2. (var.) (înv.) a desposeda.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. possédant)
1. care posedă; care deține proprietăți sau un capital important.
2. (desuet) clase ~e = clase sociale care, posedând mijloace de producție, exploatează munca altora.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. possédé)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-cétone)
1. corp care posedă deopotrivă funcţia de acid şi de cetonă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphigame)
1. (biol.) care prezintă amfigamie.
2. (biol.) cu fecundație uneori endogamică, alteori exogamică; cu sexualitate dubioasă; bisexuat, hermafrodit.
3. organism ~ = hermafrodit complet care posedă ambele sexe simultan.
4. (var.) amfigamic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anabatique)
1. (despre vânturi) care posedă o componentă ascendentă.
2. (med.) care creşte, se măreşte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anallatique)
1. (optică) care prezintă analatism.
2. lunetă ~ă = lunetă stadimetrică care posedă proprietatea de analatism, permițând citirea directă a distanței de la aparat la miră, fără a necesita corectare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. analgésine)
1. (farmacie) medicament ușor amar, inodor, solubil în apă, care posedă proprietăți antifebrile, antinevralgice, antireumatice, antispastice și hemostatice; antipirină.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. biacide)
1. (corp) care posedă două funcții acide; diacid.
2. I. (despre acizi) cu două funcții acide.