OK
X
posedat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. possédé)
1.
(om)
stăpânit
de
obsesii.
demoniac, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. démoniaque)
1.
referitor
la
demoni.
2.
posedat
de
demoni.
3.
demonic.
demonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. demonico, lat. daemonicus)
1.
care
se
referă
la
demon(-i);
care
prezintă
anumite
atribute
ale
demonului(-lor);
diabolic;
satanic;
demoniac.
2.
care
se
crede,
despre
care
se
crede
că
este
posedat
de
demoni.
3.
(antonim)
angelic.
demonomanie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. démonomanie)
1.
alienație
mintală
caracterizată
fie
prin
ideea
de
a
fi
posedat
de
demon(i),
fie
de
frica
de
iad.
2.
tulburare
mintală
care
constă
în
credința
de
a
fi
stăpânit
de
forțe
diabolice.
3.
(sinonim)
demonopatie.
exorcist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f., III. s.m.
Etimologie: (lat. exorcista, fr. exorciste)
1.
I.
referitor
la
exorcism.
2.
II.
practicant
al
exorcismului;
persoană
care
alungă
demonii
printr-o
ceremonie,
ritual
etc.
3.
III.
ecleziarh,
în
Evul
Mediu,
care
căuta,
prin
rugăciuni,
să-i
vindece
pe
cei
„posedați
de
diavol”.
4.
cleric
care
a
primit
puterea
de
a
exorciza.
exorciza
Parte de vorbire:
vb.tr.
Etimologie: (fr. exorciser, lat. exorcisare)
1.
a
pronunța
cuvinte
sau
formule
magice,
a
oficia
o
slujbă,
un
ritual
religios,
pentru
a
goni
demonii
din
corpul
unui
posedat.
2.
a
elibera,
prin
exorcism,
un
posedat
de
demonii
săi,
de
defectele
sale.
3.
(despre
cineva
sau
ceva)
a
elibera
de
demon,
de
spiritul
rău
care-l
posedă
sau
care
îl
locuiește.
infuz, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. infus)
1.
(despre
cunoștințe,
virtuți)
posedate
în
mod
natural,
fără
a
fi
fost
nevoie
să
fie
însușite;
înnăscut.