Dictionar

Rezultate secundare (Posesorul):

Carnet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carnet)

1. caiet mic (pentru însemnări).

2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenenţa posesorului.


Cec 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. check, fr. chêque)

1. ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorul suma înscrisă în el.


Cens

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. census, fr. cens)

1. (în Roma antică) recensământ al verii şi al cetăţenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.

2. (în feudalism) prestaţie anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.

3. grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii.

4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dreptul unui cetăţean aleagă sau fie ales.


Gonfalon

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gonfalone)

1. steag de război în evul mediu, cu partea liberă despicată (care reproducea stema posesorului).

2. însemn al vechilor comune italiene sau al unor magistraturi din Italia (medievală).


Licenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. licence, lat. licentia)

1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acordă dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obținerea acestui titlu; diploma obținută.

2. lucrare de ~ = lucrare realizată pentru absolvirea primului nivel de studii universitare, care permite exercitarea profesiei corespunzătoare.

3. contract prin care posesorul unui brevet de invenție acordă unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica invenția sa.

4. autorizație dată de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri.

5. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite.

6. figură retorică prin care oratorul îndrăznește arate preopinenților e just ceea ce ei resping eronat.

7. ~ poetică = abatere ușoară de la regulile de pronunțare și scriere corectă a cuvintelor, din necesități prozodice.


Obligaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obligation, lat. obligatio)

1. datorie; angajament, îndatorire.

2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat plătească o sumă sau (nu) facă un anumit lucru.

3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă.