Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. aptitudinal)
1. despre sau legat de aptitudine, calitate care face posibile anumite performanțe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. défectoscopie)
1. examinare a structurii materialelor sau a diferitelor piese în scopul descoperirii unor eventuale defecte.
2. metodă de diagnosticare pentru identificarea posibilelor defecte ale sistemelor de conducte sau țevi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. distribution, lat. distributio)
2. felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.
3. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor mulţimi (electroni, atomi, molecule) după valorile posibile ale unei mărimi caracteristice (viteză, energie etc.).
4. dirijarea şi repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc.
5. totalitatea organelor unei maşini care comandă automat diferite faze de funcţionare ale acesteia.
6. (lingv.) ansamblul poziţiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dotation, lat. dotatio)
1. capacitate înnăscută care face posibile performanţe; dotare (2).
2. mijloace materiale puse la dispoziţia cuiva prin dotare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. entérectasie)
1. (med.) dilatare mai mult sau mai puțin semnificativă a intestinului (subțire); printre cauzele posibile: enterostenoza, ocluzia, tumora și pseudotumoarea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ergodique)
1. (despre o ipoteză) care presupune că realizarea izolată a unui proces aleatoriu staţionar este statistic reprezentativă pentru realizările posibile.