Dictionar

posibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. possibilité, lat. possibillitas)

1. faptul de a fi posibil.
2. premisele obiective ale unei realități viitoare.
3. modalitate de realizare a ceva.
4. în măsura (sau în limita) ~tăților = atât cât este posibil.
5. (pl.) calități de care dispune cineva.
 

imposibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. impossibilité, lat. impossibilitas)

1. caracterul a ceea ce este imposibil; lipsă de posibilitate, neputință.
2. lucru imposibil.
3. (anton.) posibilitate.
 

acatalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
 

acatizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de neliniște motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mișca în permanență.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
 

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
 

accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.
 

acianopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
 

admisibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. admissibilité)

1. faptul și calitatea de a fi admisibil; posibilitatea de a fi admis.
2. (antonime) inadmisibilitate, neadmisibilitate.