Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. postuler, lat. postulare)
1. a cere cu insistenţă.
2. a da unei afirmaţii sau demonstraţii caracter de postulat.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. postulant)
1. cel care solicită, care face demersuri pentru a obține ceva.
2. persoană care cere un post, o slujbă; solicitator, aspirant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. postulat, lat. postulatum)
1. enunţ exprimând un adevăr fundamental, care apare evident şi nu are nevoie să fie demonstrat.
3. (mat.) principiu recunoscut ca adevărat fără demonstraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. postulation, lat. postulatio)
1. drept de a pleda pentru altcineva în faţa unei instanţe judiciare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)
1. agregare.
2. (în unele ţări) concurs pentru postul de profesor agregat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carnaval)
1. perioadă care precedă postul, în unele ţări, în care au loc petreceri, jocuri etc.
2. petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, focuri de artificii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (compost + -ieră)
1. platformă sau groapă în care se depozitează resturile organice în vederea preparării compostului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. essentialisme)
1. orientare metafizică, dogmatică care postulează existența unor calități absolute ale realului.
2. orientare în pedagogia americană care vede educația ca transmitere a moștenirii culturale, ce conține valorile spirituale fundamentale ale umanității.
3. doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecăreia dintre ele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. euclidien)
1. referitor la axiomele şi postulatele formulate de Euclid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., gr. helepolis)
1. (ant.) turn de asediu la adăpostul căruia se înainta până sub zidurile cetăţii asediate.