Dictionar

postula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. postuler, lat. postulare)

1. a cere cu insistență.
2. a da unei afirmații sau demonstrații caracter de postulat.
 

postulant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. postulant)

1. cel care solicită, care face demersuri pentru a obține ceva.
2. persoană care cere un post, o slujbă; solicitator, aspirant.
 
 

postulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. postulation, lat. postulatio)

1. drept de a pleda pentru altcineva în fața unei instanțe judiciare.
 

agregație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. agregare.
2. (în unele țări) concurs pentru postul de profesor agregat.
 
 

compostieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (compost + -ieră)

1. platformă sau groapă în care se depozitează resturile organice în vederea preparării compostului.
 
 

euclidian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. euclidien)

1. referitor la axiomele și postulatele formulate de Euclid.
 

helepol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., gr. helepolis)

1. (ant.) turn de asediu la adăpostul căruia se înainta până sub zidurile cetății asediate.