potența

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. potenziare)

1. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua.

potență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. potentia)

1. putere, forță.
2. posibilitate de dezvoltare, de afirmare.
3. virilitate.

idempotență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idempotence)

1. (mit.) proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate.

impotență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. impotence, lat. impotentia)

1. starea celui care este impotent, care nu se mai poate mișca, care este lipsit de folosirea unui membru; lipsă de vigoare; neputință.
2. incapacitatea de a obține și de a menține o erecție suficient de fermă pentru a săvârși actul sexual; disfuncție erectilă.
3. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze.

omnipotență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. omnipotence, lat. omnipotentia)

1. putere nelimitată; atotputernicie.

plenipotență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. plenipotenza)

1. putere deplină acordată cuiva pentru a trata o problemă de stat.

potentat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. potentat, lat. potentatus)

1. șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat.
2. (p. ext.) om puternic, influent.

prepotență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prépotence, lat. praepotentia)

1. atitudine a cuiva care, într-un mod cu totul arbitrar, vrea să-și impună voința, chiar recurgând la constrângere și abuz; autoritate absolută; atotputernicie.
2. (biol.) capacitate a unui animal de a genera descendenți mult mai asemănători lui decât în mod obișnuit.

camorrist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. camorrista)

1. cel care folosește prepotența, corupția și favoritismul ca mijloc de a obține funcții și câștiguri; membru al camorrei (echivalentul napolitan sau urban al mafiei siciliene sau rurale).

emasculație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émasculation)

1. emasculare, castrare.
2. impotență; slăbiciune.

evirație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. eviration)

1. evirare.
2. impotență precoce; emasculare.

favorit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

1. adj. iubit, preferat.
2. s. m. f. cel iubit cu predilecție de cineva.
3. protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent.
4. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită.
5. cal socotit a fi capabil să câștige o cursă.
6. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți.

virilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. virilité, lat. virilitas)

1. bărbăție; energie, vigoare.
2. potență.