Rezultate secundare (Potențial):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. biopotential)
1. diferenţa de potenţial manifestată de materia vie.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. potentiel)
1. adj. care există ca posibilitate, în mod virtual.
2. energie ~ă = energie pe care o posedă un corp capabil de a produce o manifestare energetică.
3. (despre moduri, propoziții etc.) care prezintă o acțiune posibilă, fără a preciza dacă aceasta se realizează sau nu.
4. (adv.) în mod virtual, presupus posibil.
5. s. n. capacitate a unui sistem fizic de a produce o manifestare energetică, un lucru mecanic.
6. capacitate de dezvoltare, de desfășurare a unei activități; nivel; forță, putere.
7. ~ de război = capacitatea militară a unui stat.
8. ~ de înmulțire = capacitatea unor organisme vegetale sau animale de a fi prolifice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. potentialité)
1. însuşirea a ceea ce este potenţial.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. potentialiser)
1. a face să crească acţiunea unui medicament prin altul, care este lipsit de acţiunea respectivă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)
1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amenaja)
1. acţiunea de a amenaja; organizare.
2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acţiunilor dăunătoare sau valorificarea potenţialului unui curs de apă.
3. îngrijire raţională pentru punerea în valoare a pădurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioamplificateur)
1. aparat electronic pentru amplificarea biopotenţialelor musculare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + electrogeneză)
1. capacitate a unei structuri vii de a produce biocurenţi, ca urmare a diferenţei de potenţial între cele două puncte ale structurii respective.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. biopotential)
1. diferenţa de potenţial manifestată de materia vie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartographie)
1. disciplină care studiază metodele şi procedeele de a întocmi hărţi şi planuri topografice.
2. metodă de înregistrare a prezenţei, frecvenţei etc. unui fenomen, prin cartograme şi hărţi.
3. (med.) reprezentare ecografică a potenţialelor electrice ale corpului.