Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. humour, lat. humor)
1. înclinare spre glume și ironii care se ascunde sub o înfățișare serioasă; (p. ext.) voie bună, haz.
2. ~ negru = umor care își trage forța comică din fapte tragice, macabre.
3. categorie estetică aparținând comicului, a cărei esență constă în evidențierea îngăduitoare a nepotrivirii și a absurdității unor situații considerate normale.