Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. intonare)
1. a cânta, a executa (o bucată muzicală).
2. a rosti, a spune (un cuvânt, o propoziţie) cu un anumit ton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mediatiza)
1. acţiunea de a mediatiza.
2. proces logic realizat prin intermediul unui termen (sau enunţ, propoziţie) mediu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. partitif, it. partitivo)
1. (despre forme flexioane sau părţi de propoziţie) care exprimă ideea de parte dintr-un întreg.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. personalis, germ. personal, fr. personnel)
1. adj. care aparține cuiva; specific pentru persoane.
2. (adv.) în persoană, însuși.
3. original.
4. tren ~ (și s. n.) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; pronume ~ = pronume care arată persoana; mod ~ = mod verbal ale cărui forme se modifică după cele trei persoane.
5. s. f. (expoziție) ~ă = expoziție a unui singur artist.
6. s. n. totalitatea angajaților dintr-o instituție sau întreprindere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. directus)
1. care are o poziție orizontală (față de un punct de reper); neted, orizontal, plan.
2. care este potrivit (conform) cu anumite reguli sau cu anumite cerințe si: bun, corect, riguros; (pex) care nu favorizează pe cineva sau ceva; imparțial, obiectiv.
3. cuvenit.
6. unghi ~ = unghi format de două drepte perpendiculare una pe cealaltă.
7. veritabil.
8. (d. construcții, obiecte etc.) care se află în partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane orientate cu fața în aceeași direcție cu obiectul.
9. (d. cursuri de apă sau d. malurile lor) care se află pe partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în direcția cursului unei ape.
10. (d. părți ale îmbrăcămintei) care corespunde părții drepte a corpului.
11. (fig; d. privire) care este fără ascunzișuri; deschis, direct.
12. (pop; d. oameni) care este legat de cineva printr-un grad apropiat de rudenie (în linie ascendentă sau descendentă).
13. (d. drumuri, căi, etc.) care reprezintă cea mai mică distanță între două puncte, fără ocolișuri; (pop) oblu.
14. (d. haine) care are o croială simplă.
15. (d. lucruri, ființe, părți ale lor etc.) care are o poziție verticală (față de un punct de reper).
16. (d. oameni) care trăiește și acționează conform dreptății, adevărului, omeniei si: cinstit, integru.
17. (d. obiecte cu formă alungită) care nu prezintă curburi sau cotituri; (pop) oblu, regulat.
18. (d. organe sau părți ale corpului) așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima.
19. (d. părți ale corpului la om sau la animale) care are o formă (sau este într-o poziție) corectă, normală, fără defecte.
20. (d. sentimente, manifestări ale oamenilor) care reflectă sinceritate.
21. (d. simptome, boli etc.) care apare, care se manifestă etc. în partea dreaptă a corpului sau a unui organ.
22. (d. suprafețe) neted.
23. (d. terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) aproape vertical; abrupt, escarpat, povârnit.
24. (d. viață) care este în conformitate cu normele moralei; etic, moral.
25. (fig; d. acțiuni ale omului sau d. noțiuni abstracte) care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; bun, cinstit, întemeiat, just.
26. (grm; înv) complement ~ = complement direct.
27. (în limbajul bisericesc) cuvios; (pex) auster.
29. (înv) nevinovat.
30. (literă) care are tăietura verticală.