Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. poster)
1. a (se) aşeza, a (se) plasa spre a supraveghea, a păzi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. postes)
1. (arhit.) ornament sculptat dintr-un lanţ de spirale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Post, fr. poste)
1. instituţie publică care asigură transportul şi distribuirea corespondenţei, a coletelor, a banilor etc.; clădirea în care funcţionează.
Parte de vorbire: vb. intr. (învechit)
Origine: (adăpost)
1. a (se) pune într-un loc ferit; a se adăposti.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. composter)
1. a marca data cu compostorul.
2. a îngrăşa un teren cu compost.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contre-riposte)
1. (sport) acțiune ofensivă efectuată imediat după atacul adversarului; contraatac.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. impostare)
1. a aranja, a organiza bazele, structurile unei construcţii, ale unei lucrări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imposte)
1. bloc de piatră ieşind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă, sau care suportă zidăria de deasupra unei uşi, a unei porţi.
2. mulură ieşită în relief care încununează un stâlp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. postabdomen)
1. parte posterioară a abdomenului unor artropode.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aero- + cartofilie)
1. marcofilie care se ocupă cu ştampilele aplicate pe trimiterile poştale pe calea aerului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophilatélie)
1. ramură a filateliei care se ocupă cu colecţionarea şi studierea mărcilor poştale destinate aviaţiei.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérophilatéliste)
1. cel care se ocupă cu aerofilatelia.
2. persoană care colecționează timbre destinate sau tranzitate de poșta aeriană (par avion).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérogramme)
1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poşta aeriană; imprimatul însuşi.
2. diagramă aerologică prin repartiţia verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéropostal)
1. care se referă la poșta aeriană.
2. legat de transportul de corespondență pe calea aerului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. album)
1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc.
4. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc.