OK
X
aplicat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (aplica)
1.
lipit,
așezat
pe...
2.
artă
~ă
=
artă
decorativă.
3.
pus
în
practică.
4.
(despre
științe)
cu
aplicații
practice.
arhivotehnie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (arhivă + -tehnie)
1.
ramură
a
arhivisticii
cu
probleme
științifice,
juridice
și
practice
ale
selecționării,
organizării
și
valorificării
documentelor.
cinefica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după rus. kinefikaţiia)
1.
a
extinde
rețeaua
cinematografică
și
a
amplifica
utilizarea
filmului
în
diferite
domenii
practice.
etic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos)
1.
adj.
referitor
la
etică;
moral.
2.
s.
f.
disciplină
filozofică,
studiul
aspectelor
teoretice
și
practice
ale
moralei;
teoria
filozofică
a
moralei.
3.
ansamblul
normelor
de
conduită
morală
corespunzătoare
ideologiei
unei
anumite
clase
sau
societăți.
hidrotehnic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. hydrotechnique, /II/ germ. Hidrotechnik)
1.
adj.
referitor
la
hidrotehnică.
2.
s.
f.
ramură
a
tehnicii
care
studiază
aplicațiile
practice
ale
energiei
hidraulice,
precum
și
lucrările
de
prevenire
a
distrugerilor
provocate
de
ape.
imperativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. imperativus, fr. impératif)
1.
adj.
care
exprimă
un
ordin;
poruncitor.
2.
mod
~
(și
s.
n.)
=
mod
verbal
care
exprimă
o
poruncă,
un
îndemn,
etc.;
propoziție
~ă
(și
s.
f.)
=
propoziție
care
cuprinde
un
asemenea
mod.
3.
care
se
impune
ca
o
necesitate
absolută.
4.
s.
n.
necesitate
categorică
ce
se
impune
necondiționat;
obligație.
5.
~
categoric
=
(la
Kant)
principiu
aprioric
al
„rațiunii
practice”
care
fixa,
în
conștiința
umană,
norme
morale
universal
valabile
și
veșnice.