aplicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aplica)

1. lipit, așezat pe...
2. artă ~ă = artă decorativă.
3. pus în practică.
4. (despre științe) cu aplicații practice.

arhivotehnie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arhivă + -tehnie)

1. ramură a arhivisticii cu probleme științifice, juridice și practice ale selecționării, organizării și valorificării documentelor.

cinefica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după rus. kinefikaţiia)

1. a extinde rețeaua cinematografică și a amplifica utilizarea filmului în diferite domenii practice.

etic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos)

1. adj. referitor la etică; moral.
2. s. f. disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice și practice ale moralei; teoria filozofică a moralei.
3. ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți.

hidrotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hydrotechnique, /II/ germ. Hidrotechnik)

1. adj. referitor la hidrotehnică.
2. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicațiile practice ale energiei hidraulice, precum și lucrările de prevenire a distrugerilor provocate de ape.

imperativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. imperativus, fr. impératif)

1. adj. care exprimă un ordin; poruncitor.
2. mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, etc.; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod.
3. care se impune ca o necesitate absolută.
4. s. n. necesitate categorică ce se impune necondiționat; obligație.
5. ~ categoric = (la Kant) principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa, în conștiința umană, norme morale universal valabile și veșnice.