Rezultate secundare (Practici.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. praticien)
1. tehnician, medic etc. cu o îndelungată experienţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. prakticizm, germ. Praktizismus)
1. predilecţie spre activitatea practică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (practic + -ist)
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abolitionniste)
1. I. legat de aboliționism.
2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.
3. II. partizan al aboliționismului.
4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antifascisme)
1. mişcare socială şi politică care combate şi demască ideile şi practicile fascismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., rus. aspirant)
1. cel care tinde, năzuieşte la ceva.
2. doctorand.
3. (în unele ţări) primul grad de ofiţer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obţinerea gradului de ofiţer stagiar.
4. arbore de cea mai bună calitate, selecţionat dintre candidaţii (2) unui arboret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. bolşevizm, fr. bolchevisme)
1. ansamblu de poziţii ideologice radicale şi de practici revoluţionare, apărut în mişcarea social-democrată din Rusia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabale, germ. Kabale)
1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. casuistique)
1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice şi iezuite care încerca să rezolve cazurile de conştiinţă, dându-le interpretări meşteşugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilităţi logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigaţii, analize şi practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate şi tratate.