Dictionar

etnoiatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (etno- + -iatrie)

1. disciplină etnologică care se ocupă cu cunoaşterea şi explicarea datinilor, obiceiurilor şi practicilor medicale populare.
 

etografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éthographie)

1. descriere a obiceiurilor, practicilor, comportamentului unui grup etnic.
 

freudism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. freudisme)

1. ansamblul teoriilor și al practicilor psihanalitice ale lui Sigmund Freud și ale discipolilor lui, în special mecanismul de refulare psihologică, centralitatea dorinței sexuale în dezvoltarea personalității și eficacitatea „curei de vorbire” sau a tehnicii psihanalitice; psihanaliză.
 

pietism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piétisme)

1. doctrină ascetică protestantă, care promovează respectarea riguroasă a practicilor religioase, pietatea şi misticismul.
 

protocol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. protocole, germ. Protokoll, lat. protocollum, gr. protokollon)

1. totalitatea formelor și practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice.
2. serviciu însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial.
3. document care consemnează dezbaterile purtate în cadrul unui congres, al unei conferințe internaționale, al unor tratative.
4. act suplimentar al unui tratat prin care se stabilește modul de aderare la un acord preexistent.
5. înțelegere internațională încheiată în diferite domenii.
6. document în care se consemnează schimbul instrumentelor de ratificare, încheierea unor tratative.
7. (inform.) convenție hardware și software de schimb a informațiilor între două sisteme.
 

uzanţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. usance, it. usanza)

1. mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate.
2. obicei, datină, cutumă; uzaj (2).
3. (jur.) ~e diplomatice = totalitatea practicilor în relaţiile diplomatice dintre state.