Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apatitose)
1. pneumoconioză provocată prin inhalarea prafului de apatit.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aspirer, lat. adspirare)
1. tr. a trage aer în plămâni; a inspira.
2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.)3. a pronunţa un sunet, întovărăşindu-l de un sunet laringal.
3. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspirateur)
1. adj. care aspiră (I, 1, 2).
2. s. n. aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bicarbonate)
1. sare a acidului carbonic, rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal.
2. ~ (de sodiu) = sare albă solubilă în apă, folosită la prepararea prafului de copt şi ca activator al sucului gastric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. kaolinosis)
1. pneumoconioză cauzată de inhalarea prafului de argilă, amestecat cu cuarţ, la muncitorii din industria ceramică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrofiltre)
1. filtru electric pentru captarea prafului din atmosferă.