Dictionar

disprețui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (dispreţ)

1. a avea dispreț pentru cineva sau ceva; a desconsidera.
 

supraprețui

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (supra- + prețui)

1. a prețui peste măsură; a supraevalua.
2. (antonime) a subevalua, a subestima.
 
 

admira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. admirer, lat. admirare)

1. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere.
 

adulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adulation, lat. adulatio)

1. faptul de a adula; admirație fără margini, flatare excesivă; adulare.
2. (var.) adulațiune.
3. (antonime) detestare, disprețuire.
 

altier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altier)

1. care arată un orgoliu nemăsurat și disprețuitor; semeț, îngâmfat.
 

amor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. amor)

1. iubire, dragoste.
2. ~ propriu = atașament de prețuire exagerată a propriilor calități.