preajmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. slav. préžda „înainte”)

1. spațiul din vecinătatea cuiva; loc în apropiere; împrejurime, vecinătate.
2. (loc. adj.) (spațial) din (prin) ~ = care se află în (sau prin) jur; din apropiere, apropiat.
3. (loc. adj.) (temporal) din (prin) ~ = din ajun sau dintr-un timp apropiat.
4. (loc. adv.) în (prin) ~ = împrejur, primprejur, aproape de.

abumarkub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului.

arenal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. arenale)

1. zonă joasă, lipsită de vegetație, din preajma unui vulcan.

bizam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bisam)

1. mamifer rozător acvatic din Canada, asemănător cu șobolanul, în preajma apelor; ondatra.

minivacanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mini- + vacanţă)

1. vacanță de scurtă durată, programată deseori în preajma unei sărbători oficiale.

ondatra

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., lat. ondatra)

1. (zool.) mamifer rozător amfibiu, asemănător cu șobolanul, care trăiește în preajma apelor; bizam, guzgan-de-mosc.

realism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. réalisme)

1. curent în filozofia scolastică care susținea că noțiunile generale ar avea o existență reală, obiectivă, precedând existența lucrurilor individuale.
2. concepție care recunoaște că lumea este o realitate independentă de subiectul cunoscător.
3. ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporană care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun între subiect și obiect „datul” sau „esențele”, ajungând la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vieții cotidiene, convingerea izvorâtă din practica vieții, potrivit căreia lucrurile există independent de conștiința omenească și se reflectă în ea.
4. curent în artă și literatură care promovează înțelegerea adâncă și redarea realității obiective în trăsăturile ei tipice; orientare, tendință generală a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea.
5. noul ~ = curent artistic mărturisind predilecție pentru folosirea nemijlocită a obiectelor aflate în preajma artistului (afișe decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplică prin lipire pe tabloul-obiect.
6. atitudine care ține seama de realitate, simț al realității.