Dictionar

prealabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. préalable)

1. care trebuie zis, făcut etc. înainte de începerea unei acțiuni principale, înainte de a trece la ceva.
2. care precedă, anterior; anticipat.
3. (adv.) în ~ = mai întâi, mai înainte de...
 

prealabilmente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (fr. préalablement)

1. înainte de orice altceva; în prealabil.
 

afresco (2)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. affresco)

1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
 

antecalcul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ante- + calcul)

1. calcul efectuat în prealabil; antecalculație.
 

antedeviz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ante- + deviz)

1. document cuprinzând evaluarea prealabilă a costului unei construcții proiectate; antecalculație.
 

avertisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avertissement)

1. înștiințare prealabilă, prevenire.
2. sancțiune administrativă, mustrare din partea unui organ superior pentru o abatere disciplinară.
3. (sport) măsură prin care arbitrul avertizează pe un jucător asupra intervențiilor sale nereglementare.
 

avertiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. avertir)

1. a atrage cuiva atenția, a înștiința în prealabil, a preveni.
 

aviza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aviser)

1. tr. a înștiința în prealabil, a avertiza.
2. intr. a-și da avizul; a aproba; a decide.