Parte de vorbire: s.f.
Origine: (preamări)
1. acțiunea de a preamări și rezultatul ei; laudă, glorificare, elogiere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)
1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divin, lat. divinus)
1. dumnezeiesc; de la zei.
2. făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios.
3. (fig.) minunat, splendid, încântător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. ode, lat. oda)
1. (ant.) poezie eroică, poem care se cânta sau se recita cu acompaniament de liră.
2. poezie lirică în care se exprimă sentimente de admiraţie, de preamărire faţă de persoane, fapte eroice etc.
3. lucrare muzicală cu caracter eroic, solemn.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. glorifica)
1. acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; slăvire a cuiva sau a ceva; preamărire, proslăvire, slăvire.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (făli)
1. acțiunea de a se făli, de a se arăta mândru de cineva sau de ceva; (pop) mândrire.
2. faptul de a se arăta plin de sine, îngâmfat; trufie, înfumurare.
3. (înv.) preamărire, slăvire.