Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. praecautus)
1. care acţionează cu deosebită atenţie; prevăzător, prudent, circumspect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précaution, lat. praecautio)
1. atitudinea celui precaut; prevedere, băgare de seamă, prudenţă, circumspecţie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. attentiste)
1. I. referitor la atentism, propriu atentismului.
2. care adoptă sau susține o politică de tergiversare și de oportunism.
3. care așteaptă indolent sau precaut succesiunea evenimentelor.
4. II. adept al atentismului; persoană care practică o politică de tergiversare și de oportunism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. circonspect, lat. circumspectus)
1. care este prudent și acționează numai după reflecție; precaut, rezervat.
2. care arată prudență, circumspecție.
3. (antonime) aventuros, imprudent, neprevăzător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonspection, lat. circumspectio)
1. atitudine circumspectă; precauţie, prudenţă, rezervă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. piloter)
1. tr. a conduce o (aero)navă, o locomotivă, o mașină etc. ca pilot.
2. a conduce un vehicul sau o navă în condiții speciale.
3. (fig.) a dirija, a călăuzi, a ghida.
4. (fig.; despre o știință) a orienta o disciplină prin noțiunile și metodele proprii.
5. intr. (despre nave, trenuri) a merge mai încet, cu precauție, datorită nesiguranței drumului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précaution, lat. praecautio)
1. atitudinea celui precaut; prevedere, băgare de seamă, prudenţă, circumspecţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prémunition, lat. praemunitio)
1. stare de imunitate la orice nouă infecţie bacteriană sau virală a unui organism deja infectat.
2. figură de stil de ordin retoric constând într-o precauţie menită să pregătească auditoriul faţă de ceea ce ar putea să-i displacă.