Dictionar

adjectival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adjectival)

1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se așază între un substantiv articulat precedat de prepoziție.
3. (despre construcții gramaticale) cu valoare de adjectiv.
 

decadent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. décadent)

1. I. care ține de decadentism; propriu decadentismului, o mișcare literară și artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a precedat simbolismul.
2. care se găsește în decadență, în declin; în regres.
3. care este indiciul sau rezultatul decadenței.
4. II. adept al decadentismului.
5. persoană care aparține unei epoci de decadență.
 

elodion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élodion)

1. instrument muzical asemănător armoniului, pe care l-a precedat.
 

endomixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endomixie)

1. formare a macronucleului dintr-un produs al diviziunii micronucleului, fără a fi precedată de o fuziune nucleară.
 

prebaroc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prébaroque)

1. care a precedat barocul.
 

predecesor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prédécesseur, lat. praedecessor)

1. s. m. f. cel care a precedat pe cineva într-o funcție, demnitate etc.; antecesor, precursor.
2. s. m. (pl.) strămoși, înaintași.