precedent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. précédent, lat. praecedens)

1. adj. premergător, anterior.
2. s. n. fapt, caz anterior care servește ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedență.
3. fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic.

precedent; anterior

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT praecedens
2. FR précédent; antérieur
3. EN preceding; previous
4. DE vorhergehend
5. RU предшествующй; предыдущий
6. HU előző, megelőző, előzmény; előbbi, korábbi

precedență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza)

1. faptul de a preceda în timp sau în spațiu; precedent.
2. caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărâri.

precedere

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (preceda)

1. întâmplare anterioară, producere sau desfășurare anterioară; premergere, precedare.

agonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organismului, care precede moartea, și care poate lua aspectul unei lupte împotriva morții, atunci când este însoțită de agitație convulsivă sau de reacții psihologice precum frica, refuzul etc.
2. ultima luptă a naturii împotriva morții.
3. (loc. adj.) în agonie = pe moarte; muribund.
4. (fig.) apropierea sfârșitului, etapa premergătoare desființării; decădere, declin.
5. (antonime) acalmie, naștere, renaștere, resurecție.

antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

antecesor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. antecessore, lat. antecesor)

1. persoană care precede pe cineva într-o funcție sau demnitate; predecesor.
2. persoană care a existat înainte; strămoș.

anteislamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antéislamique)

1. care precede islamul, civilizația islamică sau religia islamică; preislamic.

anterior, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antérieur, lat. anterior)

1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent.
2. situat în față.
3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavității bucale.

anterioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antériorité)

1. însușirea de a fi anterior; prioritate de timp; precedență.
2. (anton.) posterioritate.