Rezultate secundare (Precedenți.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. récurrence)
1. însușirea de a fi recurent; repetiție, revenire, reîntoarcere.
2. reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă.
3. (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți.
4. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet.
5. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul.