Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacrouse)
1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers.
2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. master)
1. (în ţările de limbă engleză) titlu universitar, precedând pe cel de doctor, care se acordă la unul sau doi ani după terminarea facultăţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. réalisme)
1. curent în filozofia scolastică care susținea că noțiunile generale ar avea o existență reală, obiectivă, precedând existența lucrurilor individuale.
2. concepție care recunoaște că lumea este o realitate independentă de subiectul cunoscător.
3. ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporană care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun între subiect și obiect „datul” sau „esențele”, ajungând la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vieții cotidiene, convingerea izvorâtă din practica vieții, potrivit căreia lucrurile există independent de conștiința omenească și se reflectă în ea.
4. curent în artă și literatură care promovează înțelegerea adâncă și redarea realității obiective în trăsăturile ei tipice; orientare, tendință generală a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea.
5. noul ~ = curent artistic mărturisind predilecție pentru folosirea nemijlocită a obiectelor aflate în preajma artistului (afișe decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplică prin lipire pe tabloul-obiect.
6. atitudine care ține seama de realitate, simț al realității.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. strophe, lat. stropha)
1. (în tragedia greacă antică) partea cântată de cor, precedând antistrofa şi epoda.
2. fiecare dintre diviziunile unei poezii, din mai multe versuri.