Dictionar

bigot, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. bigot)

1. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic.


formalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formalisme)

1. concepție idealistă care rupe forma de conținut, reducând procesul concret al dezvoltării istorice la forme exterioare și scheme abstracte.

2. orientare estetică în artă care supraapreciază importanța formei, în dauna conținutului.

3. respectarea birocratică, îngustă și superficială a formalității.

4. atitudine conformistă, exagerată, protocolară.

5. utilizare a modelelor formale în diferite științe.

6. orientare metodologică în filozofia matematică contemporană care susține matematica își găsește deplina ei justificare în construcția formală.

7. ~ etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale.


iremisibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrémissible, lat. irremissibilis)

1. care nu merită iertare, mai ales din cauza preceptelor religioase; condamnabil, de neiertat.

2. (antonime) remisibil, pardonabil.


preceptistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. precettistica)

1. adj. bazat pe precepte.

2. s. f. arta de a formula precepte, de a învăţa pe alţii prin precepte.

3. totalitatea preceptelor morale.

4. tratat despre precepte retorice.


puritanism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. puritanisme)

1. doctrină a unei secte prezbiteriene engleze care se bazează pe principii foarte rigide.

2. (p. ext.) rigorism exagerat privind respectarea preceptelor religioase şi morale.


Talmud

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. Talmud)

1. carte care conţine interpretarea scolastică a Vechiului Testament sub raport religios, legislativ, literar şi istoric, în spiritul preceptelor religiei mozaice.