Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. précipiter, lat. praecipitare)
1. tr., refl. (despre o substanţă solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. précipitable)
1. (despre substanţe) care se poate precipita.
Parte de vorbire: s.
Origine: (precipitabil + -itate)
1. proprietate a unei substanţe de a fi precipitabilă.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. précipitant)
1. (muz.) grăbind (brusc) mişcarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précipitant)
1. produs chimic care provoacă precipitarea substanţelor dintr-o soluţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (precipita)
1. acţiunea de a (se) precipita.
2. (biol.) tip de reacţie antigen-anticorp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précipité, lat. praecipitatum)
1. substanţă insolubilă care se separă dintr-o soluţie, depunându-se pe fundul vasului, sub acţiunea unui reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluţiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brusque)
1. (şi adv.) care se produce pe neaşteptate; precipitat, subit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcaire, lat. calcarius)
1. rocă sedimentară de precipitaţie sau organogenă, din carbonat de calciu; piatră-de-var.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. karstification)
1. dizolvarea rocilor solubile, transportul şi depunerea sau precipitarea lor de către ape.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. caséification)
1. proces de precipitare a cazeinei.
2. (med.) alteraţie necrotică a unui ţesut, urmată de apariţia unei substanţe cu aspect cazeos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chiono-sphère)
1. strat al atmosferei în care precipitaţiile sunt întotdeauna solide (gheaţă şi zăpadă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Klimadiagramm)
1. diagramă a condiţiilor medii de temperatură şi precipitaţii dintr-o anumită zonă geografică; climatogramă, climogramă.