concreţiune
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. concretion, lat. concretio)
Etimologie: (fr. concretion, lat. concretio)
1. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanţelor minerale din soluţii apoase în jurul unui corp străin; sinter.
2. formaţiune din precipitări de săruri în ţesuturi sau organe cavitare.