Dictionar

Amorf, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amorphe, gr. amorphos)

1. (despre substanţe solide) care nu are formă cristalizată proprie.

2. fără formă precisă.

3. (fig.) nediferenţiat; inform.

4. (fam.) indiferent, nepăsător, apatic.


Amorfie

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amorphie)

1. lipsă de formă, de înfăţişare precisă.

2. lipsă totală de ordine în aranjarea spaţială a atomilor.


Angulație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amer. angulation)

1. însușirea de a fi angulos, cu unul sau mai multe unghiuri.

2. (ortopedie) termen folosit pentru a descrie prezența diformității angulare la un os fracturat.

3. măsurarea precisă a unghiurilor.


Antorism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos)

1. procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact; reformulare mai precisă, mai directă.


Antropometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthropomètre)

1. (antropometrie) instrument folosit pentru determinarea anumitor măsuri antropometrice.

2. instrument pentru măsurarea dimensiunilor segmentare ale corpului omenesc; acest instrument permite măsurarea precisă a lățimii, înălțimii și lungimii diferitelor părți ale corpului uman, cum ar fi trunchiul, membrele corpului sau capul.


Bipied

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bipied)

1. suport cu două picioare; bipod.

2. (armament) suport pentru țeava unei arme care se sprijină pe sol prin două picioare în formă de V inversat, folosit pentru stabilizarea armei și pentru o tragere mai precisă.