Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coordonné)
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie care se află în raport de coordonare cu alta.
3. s. f. (mat.) fiecare dintre numerele care precizează poziţia unui punct faţă de un sistem de referinţă dat.
4. (pl.) sistem de cercuri imaginare (meridiane şi paralele) prin care se determină poziţia unui punct de pe glob.
5. ~e astronomice = sistem de linii care permit determinarea poziţiei aştrilor pe bolta cerească.
6. (fig.) direcţie, reper; situaţie; cadru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. quantification)
1. faptul de a cuantifica.
2. procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de mărimile fizice care caracterizează proprietatea sistemelor atomice sau ale particulelor elementare.
3. ~a predicatului = operaţie logică prin care se precizează cantitatea predicatului în raport cu subiectul.
4. introducere a determinaţiilor cantitative în definirea şi exprimarea conceptelor ştiinţifice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclaration, lat. declaratio)
1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc.
2. verb de ~ = verb care denumeşte acţiunea de „a vorbi”.
3. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare.
4. mărturie, depoziţie în faţa unei autorităţi.
5. relatare făcută în faţa unei autorităţi.
6. relatare făcută în faţa unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuşi.
7. (inform.) instrucţiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. définition, lat. definitio)
1. operaţie logică prin care se determină conţinutul unei noţiuni, notele ei esenţiale, indicându-se genul proxim şi diferenţa specifică, sau se precizează înţelesul unui cuvânt ori simbol; propoziţie prin care se exprimă această determinare.
2. formulă care dă sensul (semnificațiile) unui cuvânt, al unei expresii și care își propune să fie sinonim cu ceea ce este definit.
3. prin ~ = prin însăşi natura lucrurilor.
4. (telecom.) mărime care caracterizează gradul de finețe al unei imagini de televiziune, exprimată în număr de linii; liniatură, rezoluția imaginii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intitulation)
1. parte a unui formular diplomatic, formulă în protocolul iniţial, care precizează titlurile şi calităţile autorului actului scris.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. mensural, lat. mensuralis)
1. (despre un sistem de notaţie mu-zicală) în care se precizează înălţimea şi durata sunetelor.