doctrinar, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. doctrinaire)
Etimologie: (fr. doctrinaire)
1. I. referitor la o doctrină, care generează o doctrină.
2. care este subordonat doctrinelor, principiilor stricte.
3. care susține sistematic o doctrină.
4. II. cel care întemeiază sau susține o doctrină.
5. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice.
6. adept al doctrinarismului.
7. (var.) (înv.) doctrinariu.
8. (antonim) tolerant.