Rezultate principale (Predestina.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prédestiner, lat. praedestinare)
1. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina.
Rezultate secundare (Predestina.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (predestina)
1. acţiunea de a predestina; predestinaţie.
2. concepţie teologică sau filozofică idealistă potrivit căreia destinul omului ar fi fixat de mai înainte de către o forţă supranaturală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prédestination, lat. praedestinatio)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phylogérontisme)
1. teorie care suţine regresul în domeniul materiei vii prin îmbătrânirea şi extincţia predestinată a speciilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. janséniste)
1. I. referitor la jansenism, doctrina lui Jansenius (1585- 1638) despre har și predestinare.
2. care manifestă o virtute austeră, rigidă, puritană.
3. II. adept al jansenismului.
4. persoană care dă dovadă de o rigoare excesivă.
5. (antonime) epicurian, libertin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. molinisme)
1. doctrină formulată de iezuitul spaniol Luis Molina, care a încercat să pună de acord predestinarea cu liberul-arbitru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nécessariens)
1. pl. sectă religioasă din Anglia care neagă libertatea voinţei, considerând că oamenii acţionează conform predestinării lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (predestina)
1. acţiunea de a predestina; predestinaţie.
2. concepţie teologică sau filozofică idealistă potrivit căreia destinul omului ar fi fixat de mai înainte de către o forţă supranaturală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prédestination, lat. praedestinatio)