Dictionar

Rezultate principale (Predestina.):

Predestina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prédestiner, lat. praedestinare)

1. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina.


Rezultate secundare (Predestina.):

Predestinare

Parte de vorbire: s.
Origine: (predestina)

1. acţiunea de a predestina; predestinaţie.

2. concepţie teologică sau filozofică idealistă potrivit căreia destinul omului ar fi fixat de mai înainte de către o forţă supranaturală.


Predestinaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prédestination, lat. praedestinatio)

1. predestinare.


Filogerontism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phylogérontisme)

1. teorie care suţine regresul în domeniul materiei vii prin îmbătrânirea şi extincţia predestinată a speciilor.


Jansenist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. janséniste)

1. I. referitor la jansenism, doctrina lui Jansenius (1585- 1638) despre har și predestinare.

2. care manifestă o virtute austeră, rigidă, puritană.

3. II. adept al jansenismului.

4. persoană care dovadă de o rigoare excesivă.

5. (antonime) epicurian, libertin.


Molinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. molinisme)

1. doctrină formulată de iezuitul spaniol Luis Molina, care a încercat pună de acord predestinarea cu liberul-arbitru.


Necesarieni

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nécessariens)

1. pl. sectă religioasă din Anglia care neagă libertatea voinţei, considerând oamenii acţionează conform predestinării lor.


Predestinare

Parte de vorbire: s.
Origine: (predestina)

1. acţiunea de a predestina; predestinaţie.

2. concepţie teologică sau filozofică idealistă potrivit căreia destinul omului ar fi fixat de mai înainte de către o forţă supranaturală.


Predestinaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prédestination, lat. praedestinatio)

1. predestinare.