predicat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. prédicat, lat. praedicatum)

1. parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire.
2. ~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locuțiune verbală, adverb sau interjecție predicativă; ~ nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ și un nume predicativ.
3. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul.
4. (log. simbolică) element constitutiv al funcțiilor specifice calculului de predicate.
5. (mat.) enunț care depinde de una sau mai multe variabile și căruia, pentru orice valoare dată variabilelor, îi corespunde o propoziție.

predicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prédication, lat. praedicatio)

1. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa.
2. facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului.

predicativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. prédicatif)

1. adj. care formează sau poate forma predicatul; cu valoare de predicat.
2. verb ~ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții; nume ~ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă; element ~ suplimentar = parte secundară de propoziție cu dublă subordonare (față de verb și de subiect sau obiect); propoziție ~ă suplimentară (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește în frază rol de element predicativ suplimentar.
3. (log.) referitor la predicat.

predicativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (predicativ + -itate)

1. însușire a unui cuvânt de a avea funcție de predicat.

predicativiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (predicativ + -iza)

1. a transforma în predicat un verb la un mod nepersonal.

predicator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prédicateur, lat. praedicator)

1. cel care predică (o religie); propovăduitor; propagator.
2. conducător al unei comunități baptiste.

predicatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după it. predicatorio)

1. de predică, de predicator; predicatoriu; (fam.) care dojenește.

afirmativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affirmatif, lat. affirmativus)

1. (și adv.) care afirmă ceva; pozitiv.
2. (log.; despre judecăți) care enunță aparența însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.

afirmație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affirmation, lat. affirmatio)

1. enunț prin care se afirmă ceva.
2. (log.) judecată în care se enunță existența unui anumit raport între subiect și predicat.

bimembru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bimembre)

1. cu două membre, cu doi membri.
2. propoziție ~ă = propoziție în care există și subiectul și predicatul.

calitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. qualité, lat. qualitas)

1. sinteza laturilor și însușirilor esențiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor.
2. însușire (bună sau rea); caracteristică pozitivă.
3. (log.) însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă.
4. situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept.
5. (șah) diferența de valoare dintre un turn și un nebun sau un cal.

cantitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quantité, lat. quantitas)

1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor și proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc.
2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat.
3. câtime, număr, mărime.
4. (log.) criteriu de clasificare a judecăților de predicație după sfera subiectului.
5. durata rostirii unui sunet, a unei silabe.

categoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catégorique)

1. (și adv.) precis, hotărât; necondiționat.
2. (log.; despre judecăți) în care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură.