Dictionar

Rezultate principale (Predicație,):

Predicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prédication, lat. praedicatio)

1. faptul de a enunţa ceva despre un anumit lucru; enunţ care reflectă raportul dintre un obiect şi o însuşire a sa.

2. facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conştiinţa vorbitorului.


Rezultate secundare (Predicație,):

Cantitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quantité, lat. quantitas)

1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor şi proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc.

2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat.

3. câtime, număr, mărime.

4. (log.) criteriu de clasificare a judecăţilor de predicaţie după sfera subiectului.

5. durata rostirii unui sunet, a unei silabe.


Subiect

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. subiectus, /II/ subiectum, după fr. subjet)

1. s. n. chestiune de care se ocupă cineva, despre care se vorbește.

2. pricină, motiv.

3. totalitatea evenimentelor care constituie conținutul epic sau dramatic al unei opere literare, cinematografice etc.

4. (muz.) prima expunere a unei teme în cadrul formelor polifonice bazate pe imitație (invențiune, ricercar, fugă).

5. partea principală a unei propoziții, care indică cine îndeplinește sau suferă acțiunea verbului.

6. (log.) termen al judecății de predicație, reprezentând noțiunea despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicatul logic.

7. s. m. omul ca ființă activă și conștientă.

8. persoană supusă observației, anchetei, experimentului.

9. (fin.) ~ impozabil = persoana fizică sau juridică supusă unui anumit impozit.