OK
X
predilecție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prédilection, lat. praedilectio)
1.
preferință
pentru
cineva
sau
ceva.
adopta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. adopter, lat. adoptare)
1.
a
înfia
un
copil.
2.
a-și
însuși
felul
de
a
fi
al
cuiva.
3.
a
alege
cu
predilecție.
4.
a
accepta
(prin
vot).
androtropie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (andro- + -tropie2)
1.
predilecție
a
unor
afecțiuni
pentru
sexul
masculin.
bizantinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. byzantinisme)
1.
caracter,
influență
bizantină
(în
arhitectură,
ornamentație).
2.
stil
specific
culturii
și
artei,
modului
de
viață
și
mentalității
din
Imperiul
Bizantin;
mod
de
a
acționa
prin
corupție,
dezordine
(politică)
și
intrigă.
3.
predilecție
pentru
disputele
subtile
și
inutile.
crepuscular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crépusculaire)
1.
referitor
la
crepuscul.
2.
slab
luminat,
abia
vizibil.
3.
(despre
un
curent
poetic
din
literatura
italiană
de
la
începutul
sec.
XX)
care
manifesta
predilecție
pentru
tonurile
mijlocii,
pentru
vagul
culorii,
pentru
o
banalitate
ostentativă
și
un
prozaism
voit
al
expresiei.
4.
(despre
animale)
care
este
activ
după
apusul
Soarelui.
dilecțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dilection, lat. dilectio)
1.
dragoste
tandră
și
pură.
2.
preferință
pe
care
o
avem,
uneori
inconștient,
pentru
cineva
sau
pentru
ceva;
predilecție.
3.
(var.)
dilecție.
favorit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. favori, it. favorito, rus. favorit)
1.
adj.
iubit,
preferat.
2.
s.
m.
f.
cel
iubit
cu
predilecție
de
cineva.
3.
protejat
al
unui
suveran,
al
unui
potentat,
al
unui
om
influent.
4.
participant
la
o
competiție
considerat
ca
având
cele
mai
mari
șanse
de
reușită.
5.
cal
socotit
a
fi
capabil
să
câștige
o
cursă.
6.
s.
m.
(pl.)
barbă
care
încadrează
figura
de
o
parte
și
de
alta
a
obrazului,
lăsând
bărbia
liberă;
cotleți.