Dictionar

predomina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prédominer)

1. a sta mai presus, a avea rolul principal; a domina.
 

predominant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prédominant)

1. care predomină, care prevalează; predominator.
 

predominant; preponderent; prevalent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT praedominans; praevalens
2. FR prédominant; prépondérant
3. EN prevalent; predominant
4. DE vorherrschend; überwiegend
5. RU доминирующий; rосподсвующий
6. HU uralkodó, túlsúlyban levő; fölényben levő, döntő; hasznot húzó, kihasználó
 

predominanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prédominance)

1. caracter predominant; calitatea a ceea ce predomină; superioritate, predominare, predominație.
2. (var.) (reg.) predominență.
 

predominare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (predomina)

1. acțiunea de a predomina și rezultatul ei; predominanță, predominație.
2. superioritate pe care cineva sau ceva o are asupra altcuiva prin număr, cantitate, dimensiune, forță, valoare, intensitate, autoritate etc.
3. ridicare valorică deasupra altora.
4. întâietate, preponderență.
 

predominație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prédomination)

1. condiția sau starea de a fi predominant; ascendență, dominație, preeminență, preponderență.
2. (var.) predominațiune.
 

predominator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (predomina + -tor)

1. care predomină prin număr, cantitate, dimensiune, forță, valoare, intensitate, autoritate etc.; predominant.
2. (var.) predominător.
 

aculalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acoulalia)

1. limbaj în care predomină jargonofazia și nonsensurile.
 

afectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectif, lat. affectivus)

1. care se referă la sentimente, emoții, la afect.
2. care provoacă o reacție organică conștientă.
3. caracterizat de predominanța emoțiilor și sentimentelor.
4. care dovedește afecțiune; sensibil, sentimental.
 

agrar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agraire, lat. agrarius)

1. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol.
2. reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului.
3. în care predomină agricultura.
 

banc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banc)

1. depunere de aluviuni, nisip, pietriș și nămol pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor.
2. aglomerare de pești marini, în care predomină o anumită specie.
 

baroc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baroque, it. barocco)

1. stil ~ (și s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârșitul Renașterii și mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea și monumentalitatea formelor, ornamentația excesivă, inventivitatea și fantezia exprimării.
2. stil de la sfârșitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conținutului.
3. (fig.) exagerat; bizar, extravagant.
 

bazaltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basaltique)

1. care este format în întregime sau parțial din bazalt.
2. care se referă la sau care amintește de bazalt.
3. organe ~e = formațiuni vulcanice, sub formă de prisme poligonale (predominant hexagonale), care se formează prin fracturarea progresivă a rocii în timpul răcirii relativ lente a bazaltului.