Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prédominance)
1. caracter predominant; calitatea a ceea ce predomină; superioritate, predominare, predominaţie.
2. (var.) (reg.) predominență.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affectif, lat. affectivus)
1. care se referă la sentimente, emoții, la afect.
2. care provoacă o reacție organică conștientă.
3. caracterizat de predominanța emoțiilor și sentimentelor.
4. care dovedeşte afecţiune; sensibil, sentimental.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cantus)
1. melodie liniară, simplă, pentru voce sau instrument, predominantă în expresia unei compoziţii muzicale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caractéristique)
1. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva.
2. s. f. însuşire tipică predominantă, proprie unei fiinţe, unui lucru, fenomen etc.
3. partea întreagă a unui logaritm.
4. curbă reprezentând variaţia unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcţie de un anumit parametru.
5. mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcţionare a unui sistem tehnic.
6. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)
1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian.
3. (la Nietzsche) care desemnează predominanţa impulsivă a pasiunilor, a simţurilor dezlănţuite, beţia extatică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manualité)
1. funcţionarea predominantă a uneia dintre cele două mâini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paragranulome)
1. boală caracterizată prin predominanţa limfocitelor în ganglioni.