Dictionar

predominanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prédominance)

1. caracter predominant; calitatea a ceea ce predomină; superioritate, predominare, predominație.
2. (var.) (reg.) predominență.
 

afectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectif, lat. affectivus)

1. care se referă la sentimente, emoții, la afect.
2. care provoacă o reacție organică conștientă.
3. caracterizat de predominanța emoțiilor și sentimentelor.
4. care dovedește afecțiune; sensibil, sentimental.
 

cantus 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cantus)

1. melodie liniară, simplă, pentru voce sau instrument, predominantă în expresia unei compoziții muzicale.
 

caracteristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caractéristique)

1. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva.
2. s. f. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc.
3. partea întreagă a unui logaritm.
4. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru.
5. mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic.
6. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic.
 

dionisiac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)

1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian.
2. serbări ~e = dionisii.
3. (la Nietzsche) care desemnează predominanța impulsivă a pasiunilor, a simțurilor dezlănțuite, beția extatică.
 

manualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manualité)

1. funcționarea predominantă a uneia dintre cele două mâini.
 

paragranulom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paragranulome)

1. boală caracterizată prin predominanța limfocitelor în ganglioni.