Dictionar

bizantin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. byzantin, lat. bysantinus)

1. propriu Bizanțului sau Imperiului Bizantin.
2. artă ~ă = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafețelor și liniilor curbe în arhitectură și printr-o varietate de culori în ornamentație.
3. (fig.) intrigant; perfid, corupt.
 

erotomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érotomanie)

1. psihopatie caracterizată prin predominarea ideilor sexuale; obsesie sexuală.
 

habitus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. habitus)

1. înfățișare, aspect caracteristic al unui individ.
2. aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua.
3. înfățișare, aspect al unei plante.
 

manufactură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manufacture, germ. Manufaktur)

1. formă de producție industrială, bazată pe predominarea muncii manuale, pe diviziunea muncii în cadrul atelierului.
2. întreprindere corespunzătoare acestei forme de producție.
3. produs obținut prin prelucrarea (manuală) a unor materii prime.
 

subdezvoltare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-développement)

1. stare a ceea ce este subdezvoltat.
2. fenomen social-economic specific unui grup de țări ale lumii contemporane, constând în insuficienta dezvoltare a forțelor de producție, în predominarea agriculturii și a industriei extractive.
 

delecitiniza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (de- + lecitină + -iza)

1. (chimie) a se separa concentratele de fosfatide (cu predominarea lecitinelor) din uleiuri.